miercuri, 20 februarie 2013
joi, 26 iulie 2012
joi, 7 iulie 2011
AVE MARIA !
Plină de slavă Ţi-e iubirea
Lipsită de frică Ţi-e menirea
etern veghezi pământul ...
ce Îl priveşti cât gândul
Luminezi cu vindecare sacră
şi ne Scoţi din viaţa acră
Ave Maria -eşti nemurirea !
Păzeşti cu milă omenirea !
Ave Maria în ore de moarte
Tu senin te rogi la Domnul
Să primim Sfânta Iertare !
Binecuvântat Ţi-e fructul
Ce iertare tuturor a dat !
Luminând pe cei din iad !
Ave Maria Soarele Lumii
Ave Maria Poarta Fericirii
Ave Maria Oaza Regăsirii
Ave Maria Paza Omenirii!
Plină de slavă Ţi-e iubirea
Lipsită de frică Ţi-e menirea
etern veghezi pământul ...
ce Îl priveşti cât gândul
Luminezi cu vindecare sacră
şi ne Scoţi din viaţa acră
Ave Maria -eşti nemurirea !
Păzeşti cu milă omenirea !
Ave Maria în ore de moarte
Tu senin te rogi la Domnul
Să primim Sfânta Iertare !
Binecuvântat Ţi-e fructul
Ce iertare tuturor a dat !
Luminând pe cei din iad !
Ave Maria Soarele Lumii
Ave Maria Poarta Fericirii
Ave Maria Oaza Regăsirii
Ave Maria Paza Omenirii!
miercuri, 25 noiembrie 2009
Toamnă târzie la Buhuşi
Drumul spre M-rea Runc - Toamna
Şi a mai trecut o vară, şi a mai venit o toamnă…plina de culori şi umbre şi frunze ce foşnesc…Dar cine mai are timp de toate astea? În atmosfera artificială în care ne petrecem cea mai mare parte a timpului, cu greu ne mai dăm seama dacă e noapte sau e zi, dacă e soare sau furtună, dacă e vară sau toamnă…
sâmbătă, 2 mai 2009
duminică, 26 aprilie 2009
luni, 20 aprilie 2009
duminică, 19 aprilie 2009
HRISTOS A INVIAT !
Mihai Eminescu
Prin ziduri innegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas ingana cuvintele de miere,
Inchise in tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc in mâni mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul il invata,
Ca moartea e in lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
O muzica adanca si plina de blandete
Patrunde tânguioasă puternicile bolti:
"Pieirea, Doamne sfinte, cazu in orice colt,
Inveninand pre insusi izvorul de viete,
Nimica inainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic iti cere o raza mângâioasa,
In pâlcuri sunatoare de plansete duioase
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg".
Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul intuneric se sperie de soapte...
Douasprezece pasuri rasuna... miez de noapte...
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie...
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormant rasare Christos invingator,
Iar inimile toate s-unesc in armonie:
"Cantari si laude-naltam
Noi, Tie unuia,
Primindu-l cu psalme si ramuri,
Plecati-va neamuri,
Cantand Aleluia!
Christos au inviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcand-o,
Lunina ducand-o
Celor din morminte!"
***
sâmbătă, 4 aprilie 2009
luni, 9 februarie 2009
Ultimii evrei de la BUHUSI.Cimitirul evreiesc,loc de depanat amintiri.
Cimitirul evreiesc din Buhusi este incarcat de istorie.
Rabinul de Buhusi a intrat in folclor prin celebrele bancuri romanesti cu evrei. Acum el se odihneste in cimitirul evreiesc din Buhusi. Altadata, localitatea cu cei mai multi evrei din Moldova, in targusorul Buhusi nu au mai ramas decat patru. Unul singur mai stie idis dar spune ca nu ar putea in ruptul capului sa invete ebraica
Patru evrei get-beget, pensionari, mai locuiesc in Buhusi. Ultimul evreu buhusean a trecut in eternitate acum patru ani. Cimitirul evreiesc a devenit loc de pelerinaj si pentru ortodocsii care au fost prieteni ai decedatilor. Buhusenii deapana inca amintiri si bancuri cu si despre romani si evrei.
Cimitirul evreiesc din Buhusi este istorie. Cel putin la doi ani, evrei din toata lumea, inclusiv rabini mai tineri, vin aici pentru a se reculege la mormintele stramosilor. In Buhusi nu mai sunt decat patru evrei get-beget: David Alterescu si sotia sa, Ernest Ianculovici si Caster Herscu.
Ultimul cunoaste limba idis, dar nici in ruptul capului n-ar putea invata ebraica, dupa cum ne-a marturisit. Altii doi, care au trecut, prin casatorie, la ortodoxism, nu sunt recunoscuti ca evrei.
Glumind, romanii se lauda ca i-au pacalit pe evrei
Originile cimitirului, aflat in zona Mocani, pe langa fostul CAP, se pierd in urma cu aproape o suta de ani. Intr-un caiet special, dar de data recenta, pe care paznicul de zi si de noapte al cimitirului il mai pastreaza, figureaza 498 de persoane decedate si inregistrate, mormintele acestora putand fi usor localizate. In cimitir sunt mult mai multe monumente funerare si mii de decedati.
Pe unele morminte, cazute prada vechimii, nu mai poti deslusi identitati si ani. Ultimul evreu inmormantat aici, in aprilie 2001, este Scherf Ernest Norbert, un fel de legenda locala, dupa cum spune profesorul Petru Manole, o fiinta spirituala care depana, pe banda rulanta, bancuri originale cu... romani si evrei. De-atunci, carul mortuar nu s-a mai miscat din magazia cimitirului.
L-am vazut aici, stand, ca un obiect special dat uitarii, cu semeata stea a lui David deasupra. In Buhusi au trait mii de evrei, targul fiind un veritabil centru national al evreimii. Bancurile cu rabinul celebru de Buhusi, Roller, tatal cunoscutului istoric, mai circula si astazi prin lume... Un buhusean s-a gandit ca n-ar fi rau sa publice un... volum cu aceste bancuri.
Prin oras circula acum... amintirile. Oamenii isi aduc aminte cu drag de negustorii, medicii, profesorii, inginerii, functionarii si muncitorii evrei. Unii dintre romanii ortodocsi povestesc si astazi cum ii pacaleau pe... evrei. Evreii taiau gainile - nu mancau niciodata cocosi, atitudine fundamentata religios - la haham, evreu indrituit religios pentru acest ritual.
Pentru acest serviciu, hahamul primea si bani. Cum hahamul locuia ceva mai departe, unii evrei ii rugau pe romani sa mearga cu gainile la haham. Le dadeau si bani pentru a plati acestuia, pentru ritualul sacrificarii... Numai ca, romanii, cunoscand tehnica hahamului, oficiau chiar ei sacrificiul si-si insuseau banii. Se mai si laudau c-au reusit sa pacaleasca un... evreu.
Ceea ce, trebuie sa recunoastem, era o performanta. Altii isi aduc aminte de faptul ca sambata si la marile lor sarbatori evreii nu aprindeau focul. Ii chemau acasa pe unii dintre romani ca sa le atate focul si-i plateau, conform perceptelor religioase, pentru asta. Facea si romanul un... gheseft.
Marele Rabin este inmormantat la Buhusi
Desi, asa cum am spus, in oras nu mai sunt decat patru evrei, de Pastele evreilor, in cimitir a fost multa lume. Multi buhuseni ortodocsi au ajuns in cimitirul evreiesc pentru a aprinde o lumanare fostilor prieteni, vecini, colegi de munca. Gesturi impresionante. Unii dintre ei reamintesc ritualul inmormantarii evreilor.
Evreul decedat, invesmantat doar intr-un giulgiu alb, era inmormantat chiar in ziua in care murea. Cand ajungea la poarta cimitirului, rudele mortului il implorau pe paznic sa deschida. Inflexibil, acesta spunea ca decedatul a fost un om foarte bun si nu poate accepta ideea ca a murit, ca trebuie inmormantat. Implorat din nou, paznicul spunea ca nu mai are loc in cimitir.
In cele din urma, accepta ca mai exista doar un singur loc, dar nu care cumva sa mai indrazneasca cineva sa moara, pentru ca chiar nu mai sunt locuri... Cimitirul evreiesc chiar este istorie. Intr-o cladire speciala se afla mormintele a cinci rabini.
Unul dintre ei este Marele Rabin Fridman, despre care unii spun ca ar fi adevaratul spirit care a creat tot felul de „legende" despre evreii de la Buhusi. Ceilalti, spune istoria locala, sunt rabini care au slujit in alte localitati, dar au fost inmormantati aici, in acest cimitir de referinta.
Cine vrea sa cunoasca istoria evreilor din Romania nu poate ocoli targul Buhusi, locul in care n-am auzit nici o istorie despre intoleranta.
In ziua de 5 mai, cand in lume au fost organizate activitati emotionante pentru a reaminti si a condamna ororile holocaustului, am aprins si noi o lumanare in acest cimitir, in memoria celor sase milioane de victime ale uneia dintre cele mai mari orori ale umanitatii.
de Ion Fercu Desteptarea
Sâmbătă, 7 mai 2005, 0:00
Rabinul de Buhusi a intrat in folclor prin celebrele bancuri romanesti cu evrei. Acum el se odihneste in cimitirul evreiesc din Buhusi. Altadata, localitatea cu cei mai multi evrei din Moldova, in targusorul Buhusi nu au mai ramas decat patru. Unul singur mai stie idis dar spune ca nu ar putea in ruptul capului sa invete ebraica
Patru evrei get-beget, pensionari, mai locuiesc in Buhusi. Ultimul evreu buhusean a trecut in eternitate acum patru ani. Cimitirul evreiesc a devenit loc de pelerinaj si pentru ortodocsii care au fost prieteni ai decedatilor. Buhusenii deapana inca amintiri si bancuri cu si despre romani si evrei.
Cimitirul evreiesc din Buhusi este istorie. Cel putin la doi ani, evrei din toata lumea, inclusiv rabini mai tineri, vin aici pentru a se reculege la mormintele stramosilor. In Buhusi nu mai sunt decat patru evrei get-beget: David Alterescu si sotia sa, Ernest Ianculovici si Caster Herscu.
Ultimul cunoaste limba idis, dar nici in ruptul capului n-ar putea invata ebraica, dupa cum ne-a marturisit. Altii doi, care au trecut, prin casatorie, la ortodoxism, nu sunt recunoscuti ca evrei.
Glumind, romanii se lauda ca i-au pacalit pe evrei
Originile cimitirului, aflat in zona Mocani, pe langa fostul CAP, se pierd in urma cu aproape o suta de ani. Intr-un caiet special, dar de data recenta, pe care paznicul de zi si de noapte al cimitirului il mai pastreaza, figureaza 498 de persoane decedate si inregistrate, mormintele acestora putand fi usor localizate. In cimitir sunt mult mai multe monumente funerare si mii de decedati.
Pe unele morminte, cazute prada vechimii, nu mai poti deslusi identitati si ani. Ultimul evreu inmormantat aici, in aprilie 2001, este Scherf Ernest Norbert, un fel de legenda locala, dupa cum spune profesorul Petru Manole, o fiinta spirituala care depana, pe banda rulanta, bancuri originale cu... romani si evrei. De-atunci, carul mortuar nu s-a mai miscat din magazia cimitirului.
L-am vazut aici, stand, ca un obiect special dat uitarii, cu semeata stea a lui David deasupra. In Buhusi au trait mii de evrei, targul fiind un veritabil centru national al evreimii. Bancurile cu rabinul celebru de Buhusi, Roller, tatal cunoscutului istoric, mai circula si astazi prin lume... Un buhusean s-a gandit ca n-ar fi rau sa publice un... volum cu aceste bancuri.
Prin oras circula acum... amintirile. Oamenii isi aduc aminte cu drag de negustorii, medicii, profesorii, inginerii, functionarii si muncitorii evrei. Unii dintre romanii ortodocsi povestesc si astazi cum ii pacaleau pe... evrei. Evreii taiau gainile - nu mancau niciodata cocosi, atitudine fundamentata religios - la haham, evreu indrituit religios pentru acest ritual.
Pentru acest serviciu, hahamul primea si bani. Cum hahamul locuia ceva mai departe, unii evrei ii rugau pe romani sa mearga cu gainile la haham. Le dadeau si bani pentru a plati acestuia, pentru ritualul sacrificarii... Numai ca, romanii, cunoscand tehnica hahamului, oficiau chiar ei sacrificiul si-si insuseau banii. Se mai si laudau c-au reusit sa pacaleasca un... evreu.
Ceea ce, trebuie sa recunoastem, era o performanta. Altii isi aduc aminte de faptul ca sambata si la marile lor sarbatori evreii nu aprindeau focul. Ii chemau acasa pe unii dintre romani ca sa le atate focul si-i plateau, conform perceptelor religioase, pentru asta. Facea si romanul un... gheseft.
Marele Rabin este inmormantat la Buhusi
Desi, asa cum am spus, in oras nu mai sunt decat patru evrei, de Pastele evreilor, in cimitir a fost multa lume. Multi buhuseni ortodocsi au ajuns in cimitirul evreiesc pentru a aprinde o lumanare fostilor prieteni, vecini, colegi de munca. Gesturi impresionante. Unii dintre ei reamintesc ritualul inmormantarii evreilor.
Evreul decedat, invesmantat doar intr-un giulgiu alb, era inmormantat chiar in ziua in care murea. Cand ajungea la poarta cimitirului, rudele mortului il implorau pe paznic sa deschida. Inflexibil, acesta spunea ca decedatul a fost un om foarte bun si nu poate accepta ideea ca a murit, ca trebuie inmormantat. Implorat din nou, paznicul spunea ca nu mai are loc in cimitir.
In cele din urma, accepta ca mai exista doar un singur loc, dar nu care cumva sa mai indrazneasca cineva sa moara, pentru ca chiar nu mai sunt locuri... Cimitirul evreiesc chiar este istorie. Intr-o cladire speciala se afla mormintele a cinci rabini.
Unul dintre ei este Marele Rabin Fridman, despre care unii spun ca ar fi adevaratul spirit care a creat tot felul de „legende" despre evreii de la Buhusi. Ceilalti, spune istoria locala, sunt rabini care au slujit in alte localitati, dar au fost inmormantati aici, in acest cimitir de referinta.
Cine vrea sa cunoasca istoria evreilor din Romania nu poate ocoli targul Buhusi, locul in care n-am auzit nici o istorie despre intoleranta.
In ziua de 5 mai, cand in lume au fost organizate activitati emotionante pentru a reaminti si a condamna ororile holocaustului, am aprins si noi o lumanare in acest cimitir, in memoria celor sase milioane de victime ale uneia dintre cele mai mari orori ale umanitatii.
de Ion Fercu Desteptarea
Sâmbătă, 7 mai 2005, 0:00
duminică, 25 ianuarie 2009
Un mare poet Grigore Vieru s-a mutat la Cer !
,,Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...,,(Grigore Vieru)
,,Daca visul unora a fost sa ajunga in cosmos,eu viata intreaga am visat sa trec Prutul,, (Grigore Vieru)
,,Cea mai frumoasa religie din lume este Mama,, (Grigore Vieru)
EMINESCU
La zidirea soarelui, se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu...
Ne-am ales cu domnul Eminescu.
Domnul cel de pasăre măiastră
Domnul ce de nemurirea noastră.
Suntem în cuvânt şi-n toate,
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Mi-l furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul,
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară.
Am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte
Bine ai venit în casa nostră,
Neamule, tu, floarea mea albastră.
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice!
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!("Eminescu" - Grigore Vieru)
Claudia Partole, scriitoare:
Poezia lui Grigore Vieru a fost si a ramas precum un cantec de leagan pentru toate copilariile. Miracolul creatiei Domniei Sale consta in simpletea picurata ca o impartasanie in vers. Multe din poeziile–i au valoarea mirifica a creatiei Marelui Anonim. Cum puteam sa nu–mi alint si sa nu–mi cresc copilul cu aceste versuri minunate?! Fiului meu i–au placut atat de mult incat m–a intrebat daca Grigore Vieru traieste?! Cand i–am spus ca e viu, a exclamat cu bucurie Ce bine, inseamna ca va mai scrie multe poezii!». De aceea zic, fara a leza ambitia cuiva:Vieru isi are marimea si valoarea care nu pot fi stirbite de nimeni oricat de mult s–ar incerca!
Mamele din Moldova merita poezii si monumente
Corina Fusu, jurnalista
Am admirat intotdeauna poezia care s–a numit relatia dintre fiul Grigore Vieru si mama sa. Sunt versuri deosebit de frumoase, din care vedem ca si–a iubit mama cu o sensibilitate aparte. Am admirat profund acest respect al fiului pentru mama sa. Desigur ca aceste poezii sunt si pentru toate mamele din Moldova.
Dar mamele din Moldova ar merita multe–multe volume de poezii si multe monumente. Ele, acum, plecate ca sa castige pentru intretinerea copiilor, de fapt duc intreaga Moldova in spate, cu banii trimisi acasa. Ma tem, ca mamele de azi nu se mai regasesc in poezii, si cred ca toate mamele l–ar invidia azi pe Grigore Vieru, pentru faptul ca el a avut–o alaturi, ca au comunicat direct, nu prin telefoane de la mii de kilometri. Cine stie ce versuri ingana ele acum udand pernele de lacrimi prin tari straine cu gandul la copiii lor?
Doresc tuturor cetatenilor R.Moldova sa ajunga zile cand se vor opri din aceasta alergare pentru supravietuirea fizica, ca sa ia in maini o carte de poezie, ca sa se gandeasca la propriile mame.
In aceeasi limba
Ala Mensicov, actrita, Teatrul «Eugen Ionescu»:
Noi am crescut cu poezia lui Grigore Vieru, de pe cand eram inca pe bancile scolii recitam poeziile Mariei Sale. Cine dintre noi nu stie poezia «In aceeasi limba», in care, desi nu e elogiata direct mama, simtim ca e slavit tot ce ai mai scump pe lume, mama, tata, limba, pentru ca nu poti sa zici «in aceeasi limba», adica limba ta si sa nu te gandesti la mama sau la locul de unde ti se trag radacinile. Eu nu stiu daca poezia lui Grigore Vieru m–a influentat pe mine, ca mama, dar stiu la sigur ca intotdeauna mi–a adus dorul de mama mea, de parinti.
Astfel de sentimente poetice nu ti le trezeste oricine. Grigore Vieru este cel mai mare poet al nostru in viata, cred, si nu avem decat sa ne inchinam in fata lui, sa–i dorim la multi ani, multa fericire, inspiratie, sa ne bucure cu poezii si cu tot ce are mai scump in el, deoarece stiu ca a scris si eseuri, iar din cuvantarile sale oamenii au avut de luat ceva, ceva foarte scump si foarte drag.
Toate raman ale lui Grigore
Valentina Rusu–Ciobanu, artist plastic:
Multa sanatate, noroc si bucurie in tot ce–l inconjoara! Toate raman ale lui Grigore: si poezia de dragoste, si poezia pentru copii. O anumita literatura, chiar si cea pentru maturi, trece uneori in sfera copiilor. Si Robinzon Crusoe nu a fost o carte scrisa pentru copii, dar a trecut in categoria literaturii pentru copii Asa s–a intamplat si cu poezia lui Vieru. El ne–a fost, ne este drag, el este in randul poetilor dragi. Doar cand scrii despre mama, nu te adresezi neaparat copiilor, dar, de obicei, copiii o accepta drept a lor. Adica poezia in care Vieru a cantat mama, nu a fost scrisa pentru copii, dar copiii au conceput–o ca pe a lor. Multi ani pentru Grigore!
marți, 20 mai 2008
joi, 8 mai 2008
Buhusi - orasul copilariei
Prizonierii inchisorii pe care am construit-o / Târgul Buhusi vazut din Lume
04 Mai 2006 || de Ion Fercu
Am solicitat mai multor buhuseni care s-au stabilit, de mai mult timp, in strainatate, sa raspunda unei intrebari: „Cum se vede târgul Buhusi din Occident?”. Am retinut câteva raspunsuri pe care le-am considerat reprezentative. Ele sunt formulate de performeri ai unor domenii: invatamânt, societate civila sau economie. Un economist care a cucerit Canada, o absolventa a universitatii americane care lucreaza si in structurile ONU, o studenta care i-a fermecat si pe americani. Perceptiile acestora despre târgul in care au vietuit zeci de ani sunt dintre cele mai diverse... in sufletul lor se zvârcoleste cotidian dorul originilor si o tristete zamislita din drama cotidiana a unui târg aproape uitat de Dumnezeu.
„Voi incerca sa mai pastrez o farâma de românism“
Buhusi, orasul trandafirilor.... asa cum eu mi-l amintesc din copilarie, este locul primelor vise din adolescenta. Din fericire, o parte dintre ele au devenit realitate, o realitate numita Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi (1986) si, mai apoi, Canada (2000). Un orasel mic, linistit, in care trecerea timpului este lenta, oamenii se cunosc intre ei mai mult decât si-ar dori-o ei, poate, iar mica bârfa la colt de strada face, parca, parte din decor. Atât de departe mi se par acum toate, de aici din Canada, si totusi atât de aproape de sufletul meu. In aceasta lume straina, dar atât de prietenoasa si primitoare, atât de diferita prin cultura si civilizatie fata de România, voi incerca din rasputeri sa mai pastrez o farâma de românism pentru generatia urmatoare. Ma doare sincer sa vad cum unii oameni deosebiti inca mai rezista sa traiasca cu acelasi avânt spiritual ca acum 20 de ani in urma, intr-un lagar al existentei numit Buhusi. Sa inteleg ca n-ati vrut sau n-ati putut evada de acolo? Sau poate speranta ca lucrurile se vor indrepta inspre bine a fost o motivatie mai puternica? Sau poate c-ati ramas pe baricade, ca sa luptati pentru o schimbare in bine, sacrificându-va viata sociala si personala? In oricare dintre cazuri, merita, oare? Pentru mine, România inseamna Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Gheorghe Zamfir etc... Aceasta este pentru mine ce imi mai amintesc de România; nimic altceva...
Nu cred ca m-as mai putea acomoda in nici un alt oras si, in general, in sistemul economic si social al României. Pentru mine, viata acum are alte dimensiuni morale si sociale. Imi doresc sa traiesc normal... si firesc, intr-o lume mai dreapta, unde justitia nu e o fictiune, o gluma, ci exista cu adevarat. Ma simt o norocoasa pentru ca am reusit sa evadez intr-un spatiu cu adevarat liber, democrat, unde dreptul omului de rând este acelasi cu al parlamentarului sau al oricarui alt om de pe scara sociala cea mai inalta. De asemenea, respectul nu se vinde la colt de strada si, mai ales, nu se poate cumpara, nu este direct proportional cu banii din cont, ci se câstiga prin ceea ce esti. (Manuela Caita (Ilisei), economist, Canada)
„O felie din România, cu pacatele si tragediile ei“
Marturisesc faptul ca ideea de a scrie pe aceasta tema m-a blocat initial... Si mi-a fost destul de greu sa-mi adun gândurile. Poate fiindca Buhusiul nu a mai constituit demult obiectul reflectiilor mele… Nu este vorba de uitare, ci de un univers paralel. De aici, din Bulgaria, ca si din oricare colt al lumii in care m-am aflat, Buhusiul a avut mereu un iz dulce-amarui, mai mult decât o amintire, o prezenta atât de familiara si totusi atât de distanta. Timpul devine static si cel ce calatoreste impreuna cu tine este Buhusiul de altadata, sau, mai bine zis, senzatia adolescentei intr-un cadru citadin, al larmei stradale si a figurilor mereu cunoscute. Si apoi, te izbeste imaginea orasului de astazi, ca un copil care incearca sa-si picteze fata cu fardurile mamei, ca sa fie in pas cu... modernizarea. Imaginile sunt amestecate, depinzând de episoadele cu care sunt asociate: fie caldura prieteniilor de altadata, fie revolta impotriva saraciei, si a micimii unor oameni... Buhusiul este o felie din România de astazi, cu pacatele si tragediile ei, in care (imprumutând gândul morometian), „timpul nu mai are rabdare.“
Cât despre reacomodare …O traiesc de fiecare data când revin in Buhusi, fie doar si pentru o saptamâna... Despre prospectul de a ma reintoarce in Buhusi sau in tara… Viata e ciudata, asa ca trebuie sa admitem orice posibilitate, dar nu stiu daca dorul de duca se va potoli... Este o alta descoperire ce asteapta sa fie realizata: timpul va da raspunsul. (Mihaela Racovita, American University in Bulgaria, specializarile Relatii Internationale si Studii Europene.)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)